Interviu complet dat pentru Evenimentul zilei, ziaristei Raluca Ghioarca

1.      De cât timp este folosită, din cunoştinţele dumneavoastră, hipnoza ca anestezie pentru intervenţiile stomatologice în România? Dar în lume (cu aproximaţie)?

Nu se poate data cu exactitate momentul folosirii hipnozei ca metodă de anestezie. Ea a fost atestată pe vremea lui Milton Erickson(1901-1980), există şi un tratat în acest sens. În România, după reacţiile stomatologilor, la primele congrese internaţionale de endodonţie la care am participat…se pare că sînt pionier. Chiar şi colegii mei au fost surprinşi când, la conferinţa de la Venus de anul trecut am susţinut o dizertaţie în acest sens. Este foarte posibil ca unii medici dentişti să fi apelat la această metoda de anestezie, dar n-au făcut public nimic până acum. Din păcate stăm prost cu comunicarea.

2.De cât timp utilizaţi dumneavoastră o astfel de metodă?

De aproximativ trei ani.

3.Ce v-a determinat să aprofundaţi acest domeniu şi să practicaţi hipnoza ca metodă de anesteziere? De ce aţi ales domeniul stomatologic?

„De vină” a fost un referat făcut în anul trei de facultate,inspirat dintr-un articol din Science et Vie, în care o psihoterapeută din Franţa a aplicat această metoda în sala de chirurgie internă. Rezultatele au fost (şi sînt) uimitoare, dar se trece greu peste conservatorismul din medicină şi a ajuns foarte greu ca să fie acceptată. Căsătorindu-mă cu o doctoriţă dentist, Georgiana Petrescu, specializată pe endodonţie (unde tratamentele pot dura şi ore întregi!), la un moment dat a avut un caz disperat, la care nu mai era posibilă anestezia clasică. Starea pacientului se degrada rapid (avea trei zile de dureri şi nesomn) şi era şi pericol de septicemie. Cu multă „blândeţe” mi-a explicat situaţia – „ascultă mă visătorule, ori îi faci tu anestezie, ori o sui în maşina şi fug cu ea la spital, ca să-i fac anestezie generală”. Şi unde-i ordin,cu plăcere…Cazul a fost rezolvat cu anestezie, dar prin hipnoză.

4.      Ce este hipnoza eriksoniană? (Este aceasta metoda pe care o utilizaţi în cazul pacienţilor cabinetului stomatologic?)

Metoda aleasă este cea ericksoniană, deoarece strategia terapeutică a lui Erickson are în vedere înlăturarea simptomului şi crearea la pacient a unor expectaţii pozitive referitoare la vindecare. Metoda lui ţine cont (şi respectă) identitatea, starea psihică, nevoile, dorinţele, tendinţele şi forţele psihice ale pacientului.

5.      În ce constă, în mare procedeul, pe care îl utilizaţi? (Cum este hipnotizat pacientul, în cît timp, ce simte în timpul în care se află sub hipnoză, se trezeşte la indicaţiile dumneavoastră etc?)

Din momentul în care pacientul a intrat în cabinet, psihoterapeutul trebuie să observe modul în care acesta comunică la toate nivelurile, modul în care gîndeşte, ce constructe verbale foloseşte, ce pattern-uri de comunicare nonverbală utilizează, inclusiv poziţia lui pe scaunul stomatologic. Terapeutul adună informaţiile de la ambele niveluri şi încearcă să le sintetizeze. Pe baza acestei sinteze terapeutul îl coordonează pe pacient folosindu-se de capacităţile inconştientului de a crea modele de comportament şi modele cognitive care, de cele mai multe ori, depăşesc expectaţiile obişnuite ale pacientului. Atenţia pacientului trebuie ghidată spre realităţile interioare, urmărindu-se modificarea unor metode habituale de control ale psihismului acestuia.

Timpul în care un pacient este adus în transa este relativ, pentru că trebuie ţinut cont de individualitatea pacientului şi de o sumă vectoriala foarte mare (momentul zilei, starea psihică de moment, alimentaţie,consum de alcool,etc.).

S-a speculat în unele medii că ar fi fost cazuri de pacienţi care nu s-au mai trezit din transă. Complet fals! Nu există nici un caz documentat ştiinţific în acest sens. Există situaţii în care pacienţii refuză să iasă din varii motive (starea plăcută de relaxare, pe care nu au mai atins-o de foarte mult timp, edenul ideatic pe care l-au atins imaginativ şi care le dă o stare foarte plăcută, etc.) dar…totul se încheie cu un somn odihnitor şi apoi cu trezirea la realitate! Jurnaliştii care au făcut o asemenea afirmaţie, au căutat senzaţionalul acolo unde nu este şi au reuşit să inducă o stare de teamă vis-a-vis de aceasta metodă de tratament. Sper să nu aibă nevoie ei înşişi de această metodă! Îi întreb doar un lucru – ce ar spune despre fenomenul numit „transa comună cotidiană”, în care o stare hipnotică este atinsă şi când un individ urmăreşte un film bun într-o sală de cinematograf, ca sa dau doar un exemplu. Se ştie de către cineva vreun caz când spectatorul nu şi-a mai revenit şi a fost scos din sală pe targă? Vorbim de ştiinţă şi aici seriozitatea trebuie sa primeze.

6.Cât de solicitat este acest procedeu în cadrul cabinetului cu care colaboraţi? (Câţi pacienţi l-au ales până acum?) Care este gradul de satisfacţie?

Metoda nu este foarte solicitată, în mare parte datorită lipsei de informare, sau a unei informări greşite. Dau un singur exemplu de informare greşită (sau incultură): se prezintă la cabinet o pacientă în vârstă, având diabet insulino-dependent şi hipertensivă gradul trei, cu un infarct miocardic mai recent de 6 luni. Având în vedere anamneza i s-a explicat că anestezia clasică nu este posibilă, dar că se poate apela la hipnoză. La următoarea şedinţă de tratament ne spune că între timp s-a consultat cu medicul cardiolog şi acesta i-a interzis hipnoza pe motiv că nu-şi va mai reveni din transa hipnotica şi va muri. M-a lăsat fără cuvinte!

7.Pentru ce fel de intervenţii este folosit? Căror pacienţi le este propus? Care sînt reacţiile lor?

Pînă acum am folosit această metodă în cazurile de tratamente de chirurgie dento-maxilară, tratamente endodontice, terapie odontală. Bruxismul (scrîşnetul dinţilor) este o afecţiune stomatologică, dar nu poate fi tratat de către stomatolog! Mediile din care provin pacienţii n-au nici o relevanţă, pacientul este pacient. Reacţiile lor sînt practic „plata” pe care o primeşte terapeutul. De la extaz, la mulţumire profundă, nedumerire sau la întrebări de genul „de ce nu există mai multe echipe dentist-psihoterapeut?”

8.Care sînt avantajele acestui procedeu? Dar dezavantajele?

Lista de avantaje ale acestui procedeu este foarte lungă. Toţi pacienţii care vin la cabinetul stomatologic sau la chirurgie au o stare anxioasă, explicabilă de altfel. Toţi se aşteaptă la dureri, iar această expectanţă duce la o stare de nelinişte, de încordare, de panică, uneori. A înlătura aceste aspecte este idealul oricărui medic. Mai sînt şi aspectele biochimice, în care pacientul nu mai „beneficiază” de un aport de substanţe chimice pe care ulterior organismul trebuie să le elimine. Un alt aspect este eficienţa acestor anestezice – cele folosite la ora actuală au o relaţie foarte strînsă cu starea psihică şi somatică a pacientului. O stare accentuată de fericire, de supărare, de oboseală, alte tratamente medicamentoase pot reduce efectul sau chiar anula anestezia. Hipnoza nu are contraindicaţii nici în acest sens. Folosind comenzile post-hipnotice poate fi redus substanţial timpul de vindecare. Nu se foloseşte altceva decât forţele latente pe care orice om le are, dar care în lipsa unei educaţii de profil, nu ştie să le folosească. E ca şi cum ai primi un aparat electrocasnic sofisticat, dar fără instrucţiuni de folosire şi vine cineva (psihologul) şi îţi explică cum se foloseşte. Dar aparatul este al tău, energia este a ta!

9.Cum se explică lipsa durerii pe parcursul intervenţiei?

Una din explicaţiile fenomenului hipnotic o furnizează teoria funcţionării diferenţiale a celor două emisfere cerebrale. Ea susţine că, emisfera dominantă  (stânga la dreptaci) reprezintă sediul activităţii raţionale logico-analitice, în timp ce emisfera non-dominantă este sediul activităţilor de tip analogic, care lucrează mai mult cu experienţele senzoriale, imagini şi are o sensibilitate deosebită către sunete şi forme. Starea hipnotică reprezintă rezultatul dezactivării emisferei cerebrale stângi şi al activităţii celei drepte. Cei care pot să facă singuri acest lucru sînt cei care practică auto-sugestia şi au o educaţie în acest sens.

În transă, atenţia pacientului este îndreptată spre interior şi, la sugestia terapeutului subconştientul poate anula unele simţuri sau unele semnale somatice (cum ar fi durerea). Vorbeam mai devreme de „transa comună cotidiană”. Tuturor ni se întâmplă să cădem pe gânduri şi să nu auzim ce ne spune un interlocutor, sau ne gândim foarte intens la problemele noastre şi ne dăm seama că am uitat să coborâm din autobuz sau din tramvai la staţia de destinaţie. Mulţi sportivi relatează faptul că în timpul unei întreceri au fost răniţi dar n-au simţit durerea, fiind conectaţi la cursul jocului. Substanţele chimice utilizate de organism sînt imbatabile! Similar, dar dirijat de către terapeut, se întâmplă şi în transa hipnotică. Nu în ultimul rând trebuie precizat faptul că, în scop terapeutic nu sînt necesare transele adânci, cel puţin într-un cabinet stomatologic sau sala de chirurgie. Adică, mai pe româneşte, pacientul este treaz şi conştient de ceea ce face.

10.  Dacă pacientul este conştient cât timp este sub hipnoză, de ce înregistraţi intervenţiile?

Înregistrarea şedinţelor se face la solicitarea pacienţilor, cărora, în prealabil li s-a comunicat că este posibil acest lucru şi au acest drept. Unii pacienţi pot fi suspicioşi asupra hipnozei, crezând că terapeutul le poate da comenzi nefericite sau pot obţine informaţii discrete (gen coduri bancare, afaceri sau, dacă persoana are un serviciu unde ar putea avea acces la informaţii sensibile public). Pe de altă parte, înregistrarea respectivă reprezintă asigurarea de malpraxis a terapeutului.

11.  Toţi pacienţii vă solicită înregistrarea audio după intervenţie? Care sînt motivaţiile lor?

Nu toţi pacienţii solicită înregistrarea tratamentului, considerînd că nu au nimic de ascuns, sau sînt informaţi asupra hipnozei.

12.  Utilizaţi hipnoza şi în afara cabinetului stomatologic? În ce situaţii? Ce proprietăţi terapeutice are acest procedeu?

12. Sigur că utilizez hipnoza şi în afara cabinetului stomatologic, am cabinetul şi pacienţii mei. În cabinetul stomatologic intervin doar la solicitarea medicului dentist, nu sînt omniprezent. În relaţia pacient-terapeut este obligatorie o comuniune empatică, sau altfel spus, cei doi să se placă din prima. Dacă nu sînt agreat de către un pacient eforturile mele se vor lovi de un zid de ostilitate şi atunci demersul este inutil. Unii preferă femei, ca terapeut, sau bărbaţi înalţi, cu ochii albaştri, cu o anumită voce, îmbrăcaţi într-un anume fel, etc.

Lista afecţiunilor, sau a problemelor tratate prin hipnoză este lungă, dar trebuie înţeles faptul că ea nu este un panaceu, adică nu poate rezolva orice. De asemenea, eu o practic doar în scopuri terapeutice, nu fac circ. O terapeută spunea că într-o zi s-a prezentat o doamnă care i-a solicitat scurt s-o introducă în transă pentru că nu ştie unde şi-a pus cerceii şi a aflat ea că în transă îţi aduci aminte orice. Putem spune că asta înseamnă lipsă de respect faţă de această profesie la care au contribuit şi spectacolele jenante prezentate la unele televiziuni de către indivizi avizi după bani, încălcând deontologia profesională.

Hipnoza poate fi folosită cu succes în controlul anxietăţii, tulburări psihosomatice, procedurilor medicale dureroase sau stresante, modificarea atitudinilor şi reacţiilor, terapia psihodinamică, tulburări obsesiv-compulsive, depresii, tulburări de personalitate. Ea nu este o terapie în sine, ci un element în cadrul unor demersuri terapeutice mai complexe.

13.Cîţi pacienţi aţi hipnotizat pentru o intervenţie stomatologică pînă acum?

Hipnoza medie 18 sedinte, hipnoza usoara în jur de 300(sedinte), am pierdut numărul.

14. Cît a durat cea mai lungă intervenţie stomatologică sub hipnoză la care aţi participat? Dar cea mai scurtă?

Cea mai lungă – 2h,30 ,cea mai scurtă 30 min.

15.Aţi spus că există situaţii în care pacientii refuza să iasă din transă. Deci se poate comunica cu ei în timp ce sînt în transă? Vorbesc numai cu dumneavoastră sau şi cu stomatologul? Vorbiţi cu ei numai spre sfîrşitul procedurii sau şi în alte momente? De ce?

Bineînţeles că se poate comunica cu ei în timp ce sînt în transa. Vorbesc doar eu cu ei, permanent, doar în cazuri speciale pot sa vorbeasca şi cu dentistul (de obicei nu mai aud nimic altceva decît vocea mea şi cea ce le sugerez să îşi imagineze; nu ar fi indicat să audă zomotele aparatelor sau o sirenă de poliţie de pe stradă pentru că ar putea ieşi din transă).

16.Aţi mai spus că totul se încheie cu un somn odihnitor? Cît durează acest somn?

Este vorba de un somn natural,deci durata este relativă(de la cîteva minute pînă la cazuri, publicate, de cîteva ore) .

17.Care este starea de spirit a pacientului după ce iese din transă? Se simte odihnit, relaxat, fericit?

Pacienţii se simt relaxaţi,fericiţi că au trecut peste traumele stomatologice fără dureri şi încîntaţi de ceea ce pot să facă cu propriile forţe. (un pacient era foarte fericit că poate să conducă imediat după intervenţie – dacă ar fi avut parte de anestezia clasică nu ar fi avut voie cel puţin două ore).

18.În ce constau comenzile post-hipnotice care reduc timpul de vindecare? Puteţi da un exemplu?

Un exemplu ar fi rezecţia apicală, procedura în care pacientului i se taie o bucata din rădăcină cu acces prin gingie. Am dat o comandă post hipnotică de refacere a gingiei şi osului, “negociind” cu pacientul – “În cât timp vei reface gingia?;după o analiză internă (câteva secunde), am primit răspunsul – 4 zile”. Pacient în vârstă de 64 de ani. – caz prezentat la un congres de stomatologie.

19.Dacă am înţeles corect, lipsa durerii este dată de distragerea atenţiei pacientului de la intervenţia stomatologică. Spre ce îi dirijaţi atenţia în acest caz?Puteţi da un exemplu sau două?

Îi dirijez atenţia către o metaforă, specific hipnozei ericksoniene, un “film” al propriului mental, pe care terapeutul îl “regizează” adaptându-se din mers “actorului”. De exemplu, dacă pacientului îi place la munte – ne plimbăm pe munte, dacă îi plac pădurile – ne plimbăm prin pădure, dacă îi plac florile…, marea…Deci sînt obligat să mă folosesc de “decorurile” pacientului!

20.Există vreo contraindicaţie în ce priveşte acestă metodă de anesteziere? Este accesibilă oricui indiferent de situaţie?

Nu există contraindicaţii, deoarece mă folosesc de resursele pacientului. E un fel de aikido mental, sau dacă vreţi, nu eu cânt, eu sînt doar dirijorul! Metoda necesită doar acordul pacientului.

21.Dacă un pacient cere să fie hipnotizat pentru tratamentul unei simple carii, pentru că vrea să încerce această nou metodă, îi respectaţi dorinţa sau o astfel de metodă este aleasă doar în situaţii extreme?

Clientul nostru, stăpânul nostru. Normal că aş accepta şi la fel şi medicul dentist ar accepta să renunţe la anestezia clasică. Era chiar o dorinţă care ni s-a împlinit acum un an şi jumătate în clinica Dentree. Puteţi spune că sîntem nişte norocoşi în viaţă…

Ți-a plăcut articolul? Dă mai departe
Scroll to Top