Dintii care mușcă echilibrat, sau despre Ocluzologie și Posturologie

Despre dezechilibrul pe care mușcătura ta îl poate determina în restul corpului, s-a scris și spus prea puțin. Am întâlnit destule persoane care au plimbat mulți medici și multe specialități înainte de a fi trimiși la stomatolog, pentru o verificare simplă a dinților și dacă nu cumva ceea ce ei prezentau ca simptome, nu avea o cauză dentară.

Subiectul acestui articol poate fi greu de mestecat, așadar voi încerca să fiu cât pot de clară. Orice întrebări dezvoltă pentru tine, te rog să îmi scrii sau să mă suni să te programezi la o consultație.

Modul în care muști (se numește „ocluzie dentară” în limba stomatologilor) poate determina la distanță anumite situații ciudate, pentru care poate că te-ai plimbat pe la medici mult timp, fără să înțeleagă nimeni ce ai. Eventual ți-au dat să folosesti un antiinflamator, sau o cremă antireumatică.

Câteva exemple, ca să vezi dacă îți este cunoscut scenariul:

  • Sunete în urechi ce au apărut de ceva timp, însă ORL-istul te-a trimis la neurolog și acesta înapoi la ORL, eventual în varianta fericită la cineva care să îți vadă postura. Nu au găsit sursa acestor sunete.
  • Dureri ce apar în obraz aproape de ureche, sau în tâmplă, în ceafă, fără nici un motiv aparent pentru neurolog, sau ORL-ist, sau psihiatru.
  • Dureri în jurul nasului ce apar nestructurat,fără un motiv evident, sunt sâcâitoare și te chinuie, însă nimeni nu a găsit motivul.
  • Dureri ce apar în călcâi uneori, pentru care ortopedul spune că nu vede nici o cauză reală.
  • Dureri de cap care apar și dispar în mod ciudat, fără un eveniment, sau ceva observabil să le determine, fără aspecte ce pot fi detectate de neurolog, sau examene de radiologie.
  • Bruxism ce a apărut acum ceva timp și tot crește în intensitate, cu tot purtatul de gutieră și eventual mers la psiholog pentru terapie.
  • Durere ce coboară de la umăr pe mână, însă neurologul nu a găsit nimic, pe radiografie sau RMN nu apare nimic și medicii ridică din umeri pentru că nu știu ce să îți spună.
  • Dureri la nivelul bazinului, sau la nivel lombar, pe o singură parte și uneori pe ambele părți, care nu au o susținere somatică verificabilă. Nimeni nu înțelege de ce ai tu durerile acelea acolo, și cum apar.
  • Dureri sau usturimi în mijlocul limbii ce apar în momente de supărare, sau de încordare, dar nu este prezentă o candidoză orală și limba arată absolut normal.

Mai jos imagini dintr-o carte de ocluzologie, celebră în școala de stomatologie romanească.

Dacă datul din umeri al medicilor în situațiile de mai sus au devenit pentru tine un spectacol normal, atunci îți spun că trebuie să mai faci doi pași. Poate te încadrezi în cele două treimi de pacienți care își găsesc rezolvarea situației, la stomatolog.

Primul pas, un test de postură și un test cu baropodometru la un podolog, să vezi cum stai în zona asta. Are rol de diagnostic diferențial pentru situația din gura ta.

Al doilea pas, o testare a ocluziei la stomatolog plus o verificare radiologică a tuturor dinților din gură și a situației gingiilor.

Pentru primul pas găsești soluții acum că ți-am spus ce să cauți, pentru pasul doi îți mai ofer câteva detalii teoretice prin care să înțelegi mai bine rolul dinților și a structurii mai mari în care ei sunt cuprinși.

Sistemul stomatognat reprezintă o unitate funcțională compusă din următoarele structuri:

  • Componente scheletice: mandibula și maxilarul
  • Arcadele dentare cu dinții
  • Componenta musculară:
    • Mușchii masticatori faciali: maseter, pterigoidian lateral, pterigoidian medial, temporal
    • Mușchii gâtului: sternocleidomastoidian, digastric, milohioidian, geniohioidian, trapez
    • Mușchii toracelui: toți, inclusiv diafragma și mușchii intercostali au rol în masticație și înghițire (deglutiție)
  • Articulația temporo-mandibulară
  • Părți moi: tegumente, mucoase, nervi, vase de sănge, vase limfatice, glande salivare, glande mucoase, etc.

Acest sistem ce se ocupă cu alimentarea corpului tău are următoarele funcții foarte importante: masticatorie, fonatorie, respiratorie. Secundar, mandibula mai are rolul de a stabiliza sistemul os hioid – trahee, acționând ca stabilizator al poziției capului în spațiu.

Așadar modul în care se poziționează mandibula față de maxilar, poate să determine aproape, sau la distanță situații cu care corpul tău se poate adapta mai bine, sau mai puțin bine. Postura fiind o situație de permanentă adaptare a corpului la mediul înconjurător.

Postura corectă este o atitudine statică echilibrată din punct de vedere neuro-musculo-scheletal, în timp ce echilibrul este „dinamic” și poate fi menținut sub oscilații mai ample, care necesită o serie de atitudini posturale ce țin de proiecția centrului de greutate în poligonul de susținere reprezentat de picioare.

Conform normelor echilibrului ortostatic al corpului, adultul normal sănătos se bazează în adaptarea poziției corpului la mediu, în proporție de 70% pe informațiile primite de la musculatură, 20 % pe informațiile primite de la organele ce oferă echilibrul corpului, care sunt situate în ureche și 10 % pe informațiile primite de la nivelul ochilor.

Dezechilibrele ce pot apărea în corpul tău pot fi determinate de următorii factori: traumatisme craniene, accidente sau căderi accidentale, intervenții chirurgicale ce duc la formarea de țesuturi cicatriciale, intervenții stomatologice ce duc la dezechilibrul ocluziei(de exemplu extracțiile), condiții comune de stres, sau discomfort psiho-somatic.

Aceste dezechilibre rareori se manifestă imediat după primul eveniment produs. De cele mai multe ori corpul uman încearcă o adaptare la noua situație, prin modificări fine de postură. După un timp, aceste modificări necesită din partea corpului și a minții adaptări tot mai dese și mai consumatoare.

La un moment dat, corpul și mintea nu mai poate realiza adaptările necesare și apare ceea ce a fost denumit sindromul de deficiență posturală (Da Cuhna, 1979).

Aceste variații posturale, inițial minime sunt percepute de ochi, urechi, talpa piciorului și mușchii picioarelor care stransmit semnale de distres la nivelul sistemului nervos central. Acesta în primă etapă organizează și întreține o mișcare continuă de stabilizare a corpului. Însă toată această luptă determină oboseală la nivelul tuturor sistemelor, care acum funcționeaza în afara normelor lor normale. Apare necesitatea tot mai deasă de a avea activități suplimentare de adaptare în tot organismul.

Ulterior apar inflamația, durerea, modificările degenerative. Apar simptomele. La început rare și ciudate, apoi mai dese, mai multe, pe întindere mai mare a corpului.

La nivelul anului 1997, studii din SUA arătau o afectare a mușcăturii populației generale (ocluziei dentare) de 75%, marea majoritate a acestor manifestări având cauză principală respirația deficitară, sau incorectă specificată în cadrul cercetărilor.

În acest moment, dupa 3 ani de pandemie, situația probabil este mult mai gravă, decât era acum 25 de ani. Purtarea măștii, așa cum am demonstrat aici, nu a oferit nici un beneficiu medical din punct de vedere statistic, însă somatizările ce au apărut la nivel bucal și la nivelul întregului  corp nu au fost studiate. În plus, așa cum am arătat mai sus, la unele persoane se pot manifesta mai repede, la altele va urma manifestarea lor, în timp. Mai jos, o imagine a modificărilor posturale principale, așa cum au fost prezentate la un congres de medicină integrativă.

Echilibrările posturale necesită echipe interdisciplinare de intervenție din următoarele specialități: ortopedie – podologie, oftalmologie, stomatologie (ocluzologie, chirurgie maxilo-facială, ortodonție), ORL, vestibulogie, pediatrie, reumatologie, kinesiologie,recuperare medicală, psihologie cognitiv -comportamentală, osteopatie și terapie cranio-sacrală.

Pentru că eu consider cu tărie că sănătatea începe în gurăam să îți spun, că în această situație particulară, adaptarea mușcăturii poate să te ajute în două din trei cazuri să scapi de problemele sâcâitoare cu care te confrunți, însă refacerea mușcăturii și echilibrarea ei nu va duce imediat la dispariția tuturor simptomelor. Este vorba de adaptarea descrisă mai sus care trebuie, după terapie, să parcurgă pașii inverși, de cele mai multe ori folosind o echipă de terapeuți pentru ca mintea și corpul tău să meargă ghidat pe drumul de vindecare.

Inițial după adaptarea ocluziei apar senzația de libertate a mandibulei și senzația că poți mușca mai bine. Abia după mai multe ședințe de adaptare, sau chiar manopere stomatologice complexe se poate ajunge la un rezultat satisfăcător pentru tine.

Dacă situația ta personală se încadrează în subiectul acestui articol, mi-ar plăcea să îmi dai șansa să te ajut să obții un echilibru fără somatizări. Revin cu ceea ce am scris mai sus și iti spun ca orice întrebări dezvoltă pentru tine acest articol, te rog să îmi scrii sau să mă suni să te programezi la o consultație. Mi-ar plăcea sa te ajut

Ți-a plăcut articolul? Dă mai departe
Scroll to Top