Despre acupunctură şi analgezia prin acupunctură

Puţină istorie:

Acupunctura a fost recunoscută ca metodă medicală de tratament oficială, pentru prima dată în Europa, în România în 1958 de către Consiliul medical al Ministerul Sănătăţii, în urma rezultatelor deosebite obţinute de trei pionieri ai acupuncturii: I. Bratu, N.N. Gheorghiu şi Cr. Dragomirescu. [C.I. Târgovişte, 1993]

În 1975 a fost recunoscută de OMS.

În 1979, în România, de data aceasta ca premieră mondială a fost folosită acupunctura pentru analgezie chirurgicală în sfera aparatului genital cu N.N. Gheorghiu operator şi Cr. Dragomirescu acupunctor în cadrul spitalului Colţea din Bucureşti.

În acelaşi an, D. Constantin descoperă şi publică un test de apreciere a sensibilităţii pacientului la acupunctură, ce a fost denumit ulterior testul la IG4 la nivel mondial.[C.I. Târgovişte, 1993]

Începând cu 1979, G. Litarczeck concepe şi utilizează o metodă originală de analgezie prin electro – acupunctură, de mare eficienţă, pe care o aplică în sute de intervenţii chirurgicale efectuate la spitalul Fundeni din Bucureşti. Această metodă a fost ulterior predată medicilor anestezişti ca o metodă analgezică alternativă, reuşind o integrare a datelor tradiţionale cu cele neuro – fiziologice moderne.

În 1990, Ministerul Sănătăţii din România a introdus acupunctura printre competenţele medicale postuniversitare ce se studiază la centrul specializat al ministerului.

Între 2011 – 2015 am demonstrat în cadrul unei cercetări doctorale faptul că la molarii unu inferiori cu pulpită totală, la pacienţi cu testul IG4 pozitiv, în mai puţin de 20 de minute, s-a putut obţine analgezie prin electro-acupunctură folosind o tehnică Litarczeck adaptată pentru medicina dentară, la trei din patru cazuri, ulterior fiind efectuate tratamente endodontice.

Câteva detalii despre medicina energetică.

Aşa cum există un corp fizico-chimic, omul deţine şi un corp bioenergetic ce prezintă o anatomie, o fiziologie (starea normală a corpului) şi o fiziopatologie (starea de boală). De aici rezultă şi terapeutica specifică folosind punctul de acupunctură sau meridianul energetic de acupunctură.

„Acupunctura este o ştiinţă ale cărei baze teoretice se sprijină pe bioenergetica umană.”„Bazată pe legile fizice de existenţă, de manifestare şi evoluţie a energiei, nu este de mirare că modalitatea prin care acţionează acupunctura este tot de natură fizică.” C.I. Târgovişte, 1993

„Plasat în spaţiu şi timp, omul este supus în mod continuu câmpurilor energetice care pulsează, intersectându-l şi influenţându-l în mod ritmic.” C.I. Târgovişte, 1993

„Ceea ce îndeobşte denumim lucru, entitate sau obiect, reprezintă în esenţă o configuraţie locală şi particulară a unui camp de energie neseparabil de univers în ansamblul lui.” [I. Mamulaş, 2015]

În acupunctură se consideră că omul devine susceptibil la boală atunci când în sistemul energetic de apărare se produce o fisură, ce lasă energiile patogene să pătrundă. Această situaţie determină una sau mai multe deteriorări ale reţelei energetice ale corpului uman. Frecvent aceste situaţii apar atunci când alimentaţia este dezechilibrată, respiraţia este inadecvată, expunerea la soare este scăzută (se spune din bătrâni că „unde nu intră soarele pe geam intră medicul pe uşă), ritmurile biologice nu sunt respectate, nutriţia intelectuală este scăzută sau greşită (ceea ce mai este numită şi şcolarizarea permanentă), nutriţia spirituală lasă de dorit(cultivarea idealurilor umanităţii, a noțiunilor de bine şi rău, al simțului dreptății, al simțului adevărului, într-un cuvânt al luminii asupra întunericului), raporturile sexuale sunt excesive, apar intoxicaţii fizice sau mentale, traumatismele fizice sau psihice, paraziţii şi microbii.

„Astfel nutriţia energetică se desprinde din raza de acţiune a medicului, trecând în sfera întregii societăţi în care pacientul trăieşte.”C.I. Târgovişte, 1993

Ca ultim aspect diagnosticul energetic nu exclude şi nu înlocuieşte diagnosticul de afecţiune. Aceeaşi boală poate fi tratată prin mai multe metode, una din ele fiind cea mai potrivită pentru fiecare om în parte, deoarece fiecare avem felul nostru personal de a fi. „Abordarea energetică a unei tulburări prezintă avantajul unei priviri de ansamblu asupra organismului uman, ca un tot, în care fiecare organ, ţesut sau regiune a corpului se află în interrelaţie cu celelalte organe, ţesuturi sau regiuni ale lui. Aceste relaţii, uneori aparent inexistente din punct de vedere anatomic, devin evidente atunci când se analizează căile energetice ale corpului şi legile care le guvernează”C.I. Târgovişte, 1993.

În 2015, la Congresul de medicină integrativă de la Bucureşti, A. Restian a prezentat un studiu prin care metoda convenţională şi metoda terapiilor complementare  fiecare în parte au putut acoperi publicul care a cerut aceste tipuri de tratament cu procente cuprinse între 35% şi 45%. (efecte pozitive metoda alopată – 41,3%, efecte nocive – 8%, versus efecte pozitive metode complementare – 38,4%, efecte nocive – 0,69%). Aşadar concluzia studiului era că cel mai bine este ca situaţia pacientului să determine metoda de tratament aleasă. Medicina complementară este susţinută de cercetările de fizică din ultimii ani (fizică cuantică, fizica particolelor, astrofizica, teoria câmpurilor). Dânsul insistă ,aproape de o viaţă, că „în spatele modificarilor moleculare şi a energiilor subtile se ascunde de fapt informaţia, de aceea părinţii medicinei complementare sunt de fapt M. Faraday, J. Maxvell, Max Plank, Albert Einstein, Niels Bohr, Heisenberg, E. Schrodinger. Viaţa este un mare flux de informaţie. Principiul dualităţii şi principiul al doilea al termodinamicii sunt cele mai tulburatoare provocări.

Ce aplicaţii practice,pe lângă medicina alopată,apar la aceste informaţii? Acupunctura, medicina integrativă, endodonţia integrativă (proiect personal, voi reveni în curând cu detalii), fitoterapia, homeoterapia, psihologia psiho-somatică, psihologia cognitiv-comportamentală, color-terapia, masajele energetice, aparatele de tip rife, şi lista poate continua.

Cum funcţionează analgezia prin electro-acupunctură?

Din punctul meu de vedere, definiţia cea mai aproape de adevăr este cea dată de G. Litarczeck şi anume: există o proteină responsabilă pentru transmiterea influxului nervos; electro-acupunctura realizează electroforeza ei, ce duce la migrarea ei de-a lungul proteoglicanilor având ca rezultat blocarea transmiterii durerii pe un interval ce durează până la 72 de ore.

Închei cu un citat din Arthur Schopenhauer: „ fiecare adevăr trece prin trei etape până să fie acceptat. În prima etapă este ridiculizat, în a doua este contrazis, iar în a treia etapă este considerat autoevident.”

Ți-a plăcut articolul? Dă mai departe
Scroll to Top