Cercetare „Masca, dispozitiv medical” pentru dosar 6675/2/2020 – proces colectiv măşti în şcoală

Cercetare, Pacienti

A fost realizată această cercetare pentru apelul în dosar, ca probă nouă, pentru acceptarea apelului, în cadrul procesului. A fost depusă şi acceptată la dosar în data de 29.11.2021

S-au folosit pentru informare şi cercetare datele publicate de INSP pentru infecţia SARS-COV2 pe site-ul propriu la adresa http://www.cnscbt.ro/index.php/analiza-cazuri-confirmate-covid19 . Au fost cercetate 78 rapoarte săptămânale, 5 analize şi 4 situaţii publicate în intervalul cercetat. În urma analizei efectuate au rezultat următoarele, citat din documentul depus în instanţă de către mine:

„ –       Au fost declaraţi infectaţi, de către INSP, cu Sars-cov2, între 18 februarie 2020 şi 07 noiembrie 2021, 1.711.137 pacienţi. Dintre aceştia avem declarate 14% infectări, din numărul de cazuri pozitive, la copii şi tineri până în 29 de ani. Deşi am cerut INSP ajutor scris pe mail, pentru a efectua o cercetare pe grupele de vârstă 6-24 de ani, din păcate nu am primit un răspuns pozitiv din partea dânşilor în timp util. Am continuat cercetarea cu datele ce pot fi găsite on-line pe site-ul INSP. Am folosit împărţirea oferită de INSP pe următoarele grupe de vârstă: 0-9 ani, 10-19 ani, 20-29 de ani.

  • La revenirea copiilor la şcoală cu mască, în mai 2020, nu se observă un efect benefic prin scăderea numărului de infectări, în grupurile ţintă. Nu se observă nici o creştere a numărului de infectări, sau de decese.
  • La momentul intrării în vacanţă a elevilor până la vârsta de 19 ani, procentele de infectare nu se modifică. De fapt la nivelul grupelor de vârstă 0-9 ani, 10-19 ani, 20-29 de ani, procentul de infectare faţă de restul populaţiei, rămâne constant aproape pe tot intervalul, cu o singură excepţie, săptămâna 15.02.2020 – 21.02.2020 când creşte numărul de infectări în grupa de vârstă 0-9 ani şi scade la jumătate numărul de decese în grupele de vârstă 10-29 ani.
  • Până la revenirea la şcoală în septembrie 2020, cu purtarea măştii, procentele de infectare, în grupele de vârstă studiate, s-au menţinut în aceleaşi cifre, în fiecare săptămână, aproape fără nici o variaţie.
  • De la momentul revenirii la şcoală purtând mască, în septembrie 2020, procentul de infectări creşte cu un procent de la 3 la 4 % din populaţie, la grupa de vârstă 10-19 ani. De la acest moment procentul de infectări nu mai scade indiferent că vorbim de perioadele de vacanţă şcolară sau de şcoală cu prezenţă fizică.
  • În săptămâna 23-29 noiembrie 2020, la două săptămâni după trecerea şcolii în on line, se observă primele decese în grupa de vârstă 10-19 ani de la declararea pandemiei. De la acest moment apar mereu decese la această grupă de vârstă. Până la acest moment nu au existat declarate cazuri de decese pe această grupă de vârstă.
  • Se observă o reducere a numărului de decese, la o lună după intrarea în vacanţa de vară şi cu o săptămână înainte de începutul şcolii în anul 2021.
  • În toate aceste date colectate, nu se observă efectul benefic al purtării măştii prin reducerea procentelor de infectare, sau a mortalităţii. În schimb, la o lună după ce copii nu mai poartă mască, se observă o reducere la jumătate a numărului deceselor Covid19. Rezultatul arătând clar că purtarea măştii, în România, a crescut incidenţa mortalităţii la copii.
  • Această cercetare poate fi repetată sau continuată de către oricine are acces la internet şi putea fi efectuată de Ministerele Învăţământului şi Sănătăţii, dacă s-ar fi dorit.
  • Imediat după începerea şcolii în format fizic, cu mască, în 13 septembrie 2021 se observă o creştere a numărului de decese pe grupele de vârstă 10-29 de ani.
  • În intervalul 25.10.2021 – 07.11.2021 timp în care toţi elevii au intrat în vacanţă se observă o scădere uşoară a numărului de decese declarate covid19(SARS-COV2) la grupele de vârstă studiate. Numărul de infectări rămâne constant statistic.

 

Concluzii cercetare personală, după datele oferite public de INSP:

– am introdus în cercetare 1.711.137  cazuri de pacienţi declaraţi infectaţi de către INSP, pe site-ul propriu, pe toate categoriile de vârstă.

–  au fost subiectul cercetării 14% infectări SARS-COV2, din numărul total de cazuri pozitive, la copii şi tineri între 0 – 29 de ani. Împărţirea pe aceste grupe de vârstă în forma studiată, a aparţinut INSP.

– în urma cercetării mele, masca se dovedeşte că nu oferă un efect benefic statistic, în scăderea ratei de infectare, la grupurile studiate.

– în urma cercetării mele, masca se dovedeşte a fi un dispozitiv medical ce poate determina creşterea deceselor în rândul populaţiei tinere.

– în urma cercetării mele, cer Onoratei instanţe să anuleze cu celeritate toate hotărârile şi ordinele de ministru care cer populaţiei să poarte un dispozitiv medical denumit mască facială, ce determină,  conform datelor INSP, creşterea mortalităţii.

– în urma cercetării mele cer onoratei instanţe să solicite Ministerul Învăţământului şi Ministerului Sănătăţii să menţioneze ce anume le-a oprit să efectueze o cercetare similară celei efectuată de mine.”

Alte observaţii ce nu au fost publicate la dosar: copii care au mers la grădiniţă nu au purtat mască şi totuşi pe intervalul de vârstă 0-9 ani nu apare o creştere a numărului de infectări, sau de decese. Nu apar variaţii perioadă de şcolarizare versus perioadă de vacanţă. Acest grup l-am luat în considerare şi ca grup de control, pentru situaţia în care nu s-ar purta mască. Având în vedere faptul că nu am putut cerceta specific grupele de vârsta 3-6 ani versus 6-24 de ani, nu am putut afirma mai multe. Îmi rămâne tema de cercetare ulterioară pentru momentul în care voi putea primi date detaliate de la INSP.

Alte cercetări, pe acest subiect, pro şi contra pentru a avea o imagine completă:

  • Până în prezent în ţara noastră sau oriunde în altă parte, nu a fost efectuată nici o cercetare epidemiologică guvernamentală privitor la efectele benefice ale purtării oricărui tip de mască, în privinţa sindromului COVID19.
  • Masca, în articolului publicat în prestigiosul International Journal of Enviromental Research and Public Health, în data de 20 aprilie 2021 ( J. Environ. Res. Public Health2021, 18(8), 4344)( https://www.mdpi.com/1660-4601/18/8/4344 ), este dovedită a nu fi benefică utilizatorului, adult sau copil, şi că provoacă Sindromul de epuizare indusă de mască. Se prezintă următoarele în rezumatul articolului: „Multe ţări au introdus cerinţa de a purta măşti în spaţiile publice pentru a contenţiona SARS-COV2, făcând din asta un pas uzual în protecţia publică în 2020, la nivel mondial. Până în prezent, nu a existat nici o anchetă epidemiologică cuprinzătoare privitor la efectele adverse asupra sănătăţii pe care le pot provoca măştile. Scopul acestei cercetări a fost să găsească, să testeze, să evalueze şi să compileze efectele secundare dovedite ştiinţific legate de purtarea măştilor. Pentru o evaluare cantitativă , s-a făcut referire la 44 de studii experimentale, iar pentru o evaluare de fond, au fost găsite 65 de publicaţii anterioare datei de 31 octombrie 2020. Literatura a relevat efectele adverse relevante ale măştilor în numeroase discipline. În această lucrare, ne referim la deteriorarea psihologică şi fizică, precum şi la simptomele multiple descrise datorită prezentării lor consistente, recurente şi uniforme din diferite discipline ca Sindrom de epuzare indusă de mască (MIES). Evaluarea obiectivată a evidenţiat modificări ale fiziologiei respiratorii a purtătorilor de mască, cu o corelaţie semnificativă a scăderii oxigenării şi a creşterii oboselii (p <0,05), o co-apariţie grupată a insuficienţei respiratorii şi scăderea oxigenării (67%) pentru masca N95, (23%) pentru masca din două straturi de ţesătură şi o creştere a concentraţiei de dioxid de carbon (82%) pentru N95, cefalee (60%) tot masca N95, insuficienţă respiratorie şi creştere a temperaturii (88% din studii) dar şi creştere a temperaturii şi a umidităţii în interiorul măştii determinând mediu propice pentru infecţii (100%, adică toate studiile). Concluzia este că utilizarea extinsă a măştii de către populaţia generală ar putea duce la efecte şi consecinţe relevante în multe domenii medicale.”
  • Sindromul gura de mască (SGM) a fost prima dată anunţat public de către Comunitatea Stomatologilor din SUA, în iunie 2020. Acest sindrom apare la persoanele care respiră oral putând mască şi se manifestă (fără a se limita la următoarele) prin : xerostomie (uscarea gurii), gingivită până la parodontită marginală cronică rapid evolutivă cu pierderea dinţilor prin mobilizarea lor, apariţia de carii rampante, demineralizare dentară generalizată ce duce la pierderea accelerată a coroanelor dinţilor, reducerea creşterii maxilarului şi mandibulei prin reducerea eficienţei respiratorii la copii, apariţia infecţiilor la nivelul amigdalelor cu reducerea capacităţii de a respira, polipi nazali de mari dimensiuni care reduc şi mai mult aportul de oxigen. Acest sindrom duce la creşterea necesarului de intervenţii stomatologice, sau apariţia necesităţii prezentării copilului la stomatolog, dacă anterior lunii februarie 2020 nu a avut leziuni dentare, iar maxilarul şi mandibula erau dezvoltate conform vârstei.

Închei cu declaraţia lui Arthur Firstenberg (autorul cărții The Invisible Rainbow): „Student fiind la medicină, am fost șocat când am citit studiul lui Neil Orr, publicat în 1981 în Analele Colegiului Roial de Chirurgie din Anglia (Royal College of Surgeons of England). Dr. Orr a fost chirurg la unitatea chirurgicală Severalls din Colchester. Timp de 6 luni, din martie până în august 1980, chirurgii și echipa din acea unitate au decis să verifice ce se întâmplă dacă nu poartă mască în timpul operațiilor. Timp de 6 luni nu au purtat nici o mască, și au comparat rata infecțiilor rănilor chirurgicale din martie până în august 1980 cu rata infecțiilor din intervalul martie-august din anii precedenți. Spre uluirea lor au descoperit că atunci când nimeni nu a purtat mască în timpul operațiilor, rata infecțiilor A FOST LA MAI PUȚIN DE JUMĂTATE DECÂT FUSESE în cei 4 ani precedenți în intervalul martie-august. Concluzia lor a fost următoarea: „Se pare că contaminarea MINIMĂ se obține NEPURTÂND nici o mască.” iar purtarea măștii în timpul operației „este o procedură standard care ar trebui abandonată.” Am fost atât de bulversat încât am parcurs literatura medicală, convins fiind că a fost o întâmplare și că studiile mai recente trebuie să fi arătat că purtarea măștii este utilă în prevenirea răspândirii bolii. Spre surprinderea mea literatura medicală a ultimilor 45 de ani a fost consistentă: măștile sunt inutile în prevenirea răspândirii bolilor, în cel mai bun caz sunt doar obiecte nesanitare care ele însele contribuie la diseminare.

  • Ritter et al., în 1975, a descoperit că ‘purtarea măștii chirurgicale nu a avut nici un efect asupra contaminării generale a sălii de operație’
  • Ha’eri and Wiley, în 1980 a pus microsfere de albumină umană în interiorul a 20 de măști chirurgicale, în timpul a 20 de operații. La sfârșitul fiecărei operații, spălările rănilor au fost examinate la microscop. „În TOATE experimentele a fost demonstrată contaminarea rănilor.”
  • Laslett and Sabin, în 1989 a descoperit că măștile și căciulile nu erau necesare în timpul cateterizării cardiace. „Nici o infecție nu a fost observată la nici un pacient, indiferent dacă era sau nu folosită acoperitoarea de cap sau masca.” Sjøl și Kelbaek au ajuns la aceeași concluzie în 2002.
  • Într-un studiu de-al lui Tunevall din 1991, o întreagă echipă de chirurgi nu a purtat măști timp de 2 ani la jumătate din operațiile efectuate. Pentru 1537 de operații efectuate cu măștile pe față, rata de infecție a rănilor a fost de 4.7%, în timp ce pentru 1551 de operații efectuate FĂRĂ mască, rata infecțiilor a fost de doar 3.5%
  • O analiză a lui Skinner și Sutton în 2001 a concluzionat astfel: ‘Probele științifice în sprijinul ABANDONĂRII folosirii măștilor chirurgicale sunt mai multe decât cele care sprijină continuarea folosirii lor.
  • Lahme et al., în 2001 a scris că ‘măștile chirurgicale purtate de pacienți în timpul anesteziilor locale nu a redus concentrația de bacterii transmisibile pe cale aeriană, așadar se poate renunța la ele.’
  • Figueiredo et al. în 2001 a raportat că în 5 ani de dializă peritoneală fără măști, ratele de peritonită în unitatea lor nu erau diferite de ratele altor spitale unde se purtau măști.
  • Bahli a făcut o analiză sistematică a literaturii în 2009 și a descoperit că ‘nu a fost descoperită nici o diferență semnificativă între incidențele infecțiilor rănilor post-operative ale grupurilor cu mască și cele ale grupurilor care au operat fără să poarte masca.’
  • Chirurgii de la Institutul Karolinska din Suedia, recunoscând lipsa datelor științifice în favoarea purtatului de măști au renunțat la obligativitate începând cu 2010 pentru anesteziologiști și pentru restul personalului din sala de operații care nu poartă haina de chirurg. „Decizia noastră de a nu mai cere personalului neîmbrăcat în costum de chirurg să poarte măști chiirurgicale este o abatere de la practica obișnuită. Dar DOVEZILE CARE Să SPRIJINE ACEASTă PRACTICă OBIȘNUITĂ, NU EXISTĂ!” a scris doctora Eva Sellden.
  • Webster et al., în 2010 a dat un raport cu privire la operațiile obstetrice, ginecologice, generale, ortopedice, la sâni și urologice efectuate asupra a 827 de pacienți. Jumătate de operații personalul auxiliar (non-scrubbed) a purtat mască iar în cealaltă jumătate nu au purtat. În grupul mascat infecțiile au apărut în proporție de 11.5% iar în grupul fără măști doar 9%.
  • Lipp și Edwards au examinat literatura chirurgicală în 2014 și au descoperit că „(în literatura examinată de noi) n-a fost găsită absolut nici o diferență semnificativă dpdv statistiv a ratelor de infecție pentru grupurile de mascați și nemascați, în nici unul dintre studii.” Vincent și Edwards au actualizat acest raport în 2016 iar concluzia a fost aceeași.
  • Carøe, într-o analiză din 2014 a patru studii și 6006 de pacienți a scris că ‘nici unul dintre cele patru studii nu a găsit vreo diferență la numărul de infecții post operative, indiferent dacă porți mască sau nu.’
  • Salassa și Swiontkowski în 2014 au investigat necesitatea costumului de chirurg, a măștilor și a acoperitoarelor pentru cap în sala de operații și au ajuns la concluzia că ‘NU EXISTĂ NICI O DOVADĂ CĂ ACESTE MĂSURI CONTRIBUIE LA REDUCEREA INFECȚIILOR DIN TIMPUL OPERAȚIILOR.’
  • Da Zhou et al., revizuind literatura în 2015 a concluzionat că ‘lipsesc datele care să susțină afirmațiile cum că măștile de față îl protejează de contaminare pe pacient, sau pe chirurg.”

Întrebări de bun simţ medical la care nu am un răspuns decent oficial:

  • Cât de mult influienţează o mască purtată aruncată pe jos din puncte de vedere epidemiologic? Eu în facultate învăţasem că este extrem de periculos pentru un agent infecţios care se răspândeşte prin aer. De ce sunt lăsate pe jos peste tot prin oraş măştile aruncate de oamenii care nu înţeleg rolul coşului de gunoi?
  • De ce nu sunt golite mai des coşurile de gunoi din oraş de când a început aceasta situaţie medicală declarată, pentru a evita stocarea în spaţiul public a măştilor folosite?
  • De ce nu se face cercetare epidemiologică aşa cum am invăţat în facultate în această pandemie?
  • De ce nu se ia în considerare efectul coandă privitor la creşterea riscului de infectare, pentru personalul medical în timpul purtării măştilor şi ecranelor de orice tip?
  • De ce ministerele învăţământului şi sănătăţii nu folosesc datele colectate de INSP pentru cercetări epidemiologice secundare?

Data elaborării articolului 02.01.2021

Ți-a plăcut articolul? Dă mai departe

Îți recomandăm și...

Scroll to Top