A intrat timidă pe uşa cabinetului. O uşă maro-roşcat ce uneori se deschide greu. Îşi lasă haina în cuier şi pătrunde în cabinet. Mocasinii ei crem o fac să păşească uşor, ca o felină, iar mersul ei legănat îmi aduce aminte de Sofia Loren. Se aşează pe scaun, aşezând distrată nişte cute inexistente pe fusta asortată cu mocasinii. Părul castaniu îi îmbracă faţa într-o mângâiere fină, continuându-i bluza apoape de aceeaşi culoare, cu trandafiri mici roz imprimaţi, din când în când, pe materialul de mătase. Are ochii de un albastru marin, cu pupilele dilatate, faţa i-a rămas alungită, a uitat să mai închidă gura după ce s-a aşezat.
Mă duc să închid geamul ca să aibă o senzaţie mai mare de intimitate şi revin la ea cu o fişa în mână.
„Miruna, te rog frumos completează această fişă în timp ce eu îmi pregătesc lucrurile.”
„Da, sigur.” Îmi ia pixul din mână, cu mâna ei dreaptă şi se apucă să scrie. Îi observ unghiile colorate cu gel verde, tăiate uşor rotunjit, nu foarte lungi, cum se ating uşor de foaie parcă mângâind-o. Când termină de scris, mâna îi tremură uşor şi o vad cum cu ochii măriţi îşi aşează cealaltă mână peste, în efortul de a ascunde trădătoarea emoţiilor ei.
Deschid trusa şi îmi aşez pe măsuţa de lucru peste baveta albastră, şerveţelul galben steril şi încerc să aşez trusa de consultaţie cu cât mai puţin zgomot pentru a o lăsa în starea în care este. Deschide gura larg fără să îi cer şi cu arătătorul mâinii drepte îmi arată dintele care o supără, un molar ce nu mai are în spate alt dinte, iar în faţă până la canin de asemenea lipsesc dinţii.
„Am o problemă cu dintele acesta, s-a infectat şi cred ca trebuie să mi-l scoţi. Îmi este frică să nu mă îmbolnăvesc de la el. Şi caninul e şi el tratat pe canal. Vreau să îl scoţi şi pe el.” Îşi lasă mâna să cadă cu zgomot peste cealaltă şi când cele două se lovesc se uită surprinsă la mâinile ei, apoi la mine.
Dintele îl văzusem deja pe radiografia primită pe mail, într-adevăr avea o problemă la vârful rădăcinii, dar nu atât de mare încât să fie atât de speriată, pe cât o văd. Caninul e bine tratat şi arată bine radiologic.
„Ce ai zice dacă ţi-aş spune că aş putea să-ţi salvez molarul?” Îi spun pe un ton egal, în timp ce aşez oglinda pe şerveţel.
„Nuuu, că este infectat. Nu se poate salva, că aşa zic cei de la fundaţia Price. Nu pot trăi aşa, cu el.”
„Adică?” mă uit la ea încercând să fiu atentă şi rememorez tot ce am citit la cei de la fundaţie pe site, înţeleg, dar o aştept să vorbească. Înghit în sec. Dintele acesta este singura variantă prin care aş respecta maxim natura şi creaţia . Ar fi varianta naturală pentru ea să aibă o punte fixă, altfel trebuie să mergem pe un plan cu implanturi şi adiţie de os. Nu are suficient spaţiu până la sinus. Aş vrea să respect creaţia primară, cât pot de mult.
Aceeaşi grimasă îi contractă toată faţa. Am văzut-o de sute de ori, la cei ce citesc site-ul fundaţiei Price, cartea Huldei Clark, scrierile lui Hal Haggins, sau au urmărit programul Hope for cancer al clinicii integrative din Mexic. Respir adânc, aşa cum fac de fiecare dată şi continui ca şi cum nu am observat nimic.
Ştiu că la un moment dat va încerca să audă ceea ce am de spus. Trec prin astfel de discuţii cel puţin o dată pe săptămână, de când lucrez integrativ.
„Miruna, acest dinte, dacă îl extragi, o să ai nevoie aici de implanturi, sau de proteză. Eşti tânără. E păcat să ajungem acum la proteză, dacă se poate altfel.”
„Nu vreau să ajung ca…” Lasă ochii jos şi îşi mişcă neglijent mâinile una în alta, cu sclipiri verzi ale unghiilor ei, în lumina de la unit. „Nu vreau să păstrez un dinte mort.”
„Nu este mort Miruna, e doar bolnav. Pot să îl ajut să fie bine.”
„Nuuuuu, că în filmul acela spune clar că te poţi îmbolnavi grav de la un dinte cu nervul scos.”
„Da. Poţi gândi aşa, însă aş vrea să îţi povestesc şi modul în care văd eu lucrurile. Ştii lucrez integrativ din 2008. Am ajuns să respect mult omul şi creaţia lui. Am ajuns să respect cu sfinţenie tot ceea ce este creat de natură. Am urmărit filmul văzut de tine, am citit multe afirmaţii despre endodonţie, făcute în zona medicinei integrative, stomatologiei biologice. Dar ştiu şi ceea ce eu am reuşit să fac cu tratamentele şi protocoalele mele. Ai vrea să mă asculţi un pic, pe tema? Eşti cu mine până aici?”
Se uită fix, cu ochii măriţi, respirând des, apoi căutând din priviri uşa. Este toată atât de încordată încât am senzaţia că văd un sportiv în block-start-uri, aşteptând semnalul să fugă repede, departe. O las să respire şi să gândească, fără să mă mişc din loc. Am senzaţia că dacă m-aş uita la mine din afara corpului aş vedea o statuie vivantă. Un doctor stomatolog încremenit în timp şi spaţiu, aşteptând pacienta să mă lase să îi spun că se poate şi altfel, că ştiu mai bine, că învăţ zi de zi ca să ştiu mai bine…
„Da, sunt cu tine, te ascult.”
„Acum să îţi spun despre endodonţia integrativă, pentru că sunt multe percepţii diferite de ceea ce cunosc, povestite pe internet, în zona medicinei integrative. Ce ai spune dacă ţi-aş povesti că tratamentul de canal, pentru dinte, este similar cu o plombă din compozit, sau o incrustaţie din ceramică făcută de laborator?”
O observ cum se opreşte la mijlocul inspirului şi sta cu ochii fixaţi în gol. Mâinile sunt singurele care se mişcă, rotind în mână şerveţelul luat din cutia de pe unit. Nici nu realizează când reuşeşte să îl facă bucăţele. Îmi vine să îi pun altul în mână, dar ştiu deja că ar fi mai rău, şi-ar pierde şirul gândurilor.
„Cum adică, la fel?” Se uită la mine cu ochii ei ce acum au căpătat o nuanţă gri metalică, care taie aerul dintre mine şi ea ca şi cum ar fi două fascicule laser.
„Ştii, dintele atunci când nu are nici o bubă, fie că este o carie, o pulpită, sau o infecţie dincolo de rădăcină se comportă ca o fântână arteziană, dă afară în gură limfă, prin toţi porii lui. Se curăţă singur. Atunci când nu mai face asta, apar problemele. Şi ca să îl ajut până se reglează glanda parotidă de partea aceea îi punem un fel de dop steril, care să nu mai lase saliva să fie absorbită prin canalele foarte mari din dinte. Acestea se numesc canalele principale ale sistemului endodontic. În plus eu îi reglez cu plante şi acupunctură modul în care el funcţionează, pentru a-şi relua funcţia normală de fântână arteziană.”
„Păi şi eu de ce nu văd că scoate lichid din el?”
„Pentru că este un proces microscopic. Şi cercetătorilor le-a luat foarte mult timp până când au văzut asta, iar mai apoi până să fie acceptat acest concept la nivel mondial au mai trecut nişte zeci de ani. Am scris un articol despre glandele parotide, unde am detaliat cum se întâmplă fenomenul acesta.”
„Păi şi cum ştii că dintele e bine, după ce l-ai tratat?”
„Îmi aplic protocoalele de lucru aşa cum ştiu că este corect, nu mai doare, pe radiografie sau CBCT se observă vindecarea osului şi restaurarea spaţiului în care sunt ligamentele dintelui. Dispar probleme de sănătate care erau la distanţă, dar erau legate de dinte cum sunt sinuzitele, otitele, durerile în călcâi, durerile unor muşchi de la gât şi lista poate continua.”
„Păi şi fundaţia Price de ce nu vorbeşte despre asta?”
„Nu cunosc detalii despre cum aleg ei ce informaţii sunt importante pentru a fi postate pe site, eu personal îmi selectez informaţiile, funcţie de fapte demonstrate statistic. Văd radiografiile, văd cum evoluează oamenii după ce le lucrez. Cercetez corect din punct de vedere statistic reuşitele şi nereuşitele. Am anumite protocoale proprii de siguranţă, verificate în timp ca fiind valabile şi nu mă abat de la ele.”
„Adică…, dă-mi nişte exemple.” Deja îi dispar cutele de încruntare de pe frunte, dar al doilea şerveţel luat de ea la un moment dat, este şi el bucăţele. Pe primul l-a ascuns în buzunarul stâng de la fustă atunci când credea că nu îi văd mâinile.
„De protocoale, sau de cazuri?”
„Păi, de protocoale. Ce e diferit la tine?”
„Bună întrebare. În primul rând m-am format, ca gândire, încă din facultate, ca endodont. Am trecut prin şcoala profesorului Andrei Iliescu. La vremea respectivă erai mare, daca luai nota de trecere la el.”
„Şi ai reuşit?”
„Primele două dăți, nu. Aşa am pus burta pe carte, cum se spune şi am început să citesc tot ce prindeam despre endodonţie. Consider că cele mai mari lecţii de viaţă le înveţi prin durere, sau prin eşec. Aşa a fost şi la mine. Îi mulţumesc în gând mereu domnului profesor că a cerut performanţa pe care vedea că i-o pot oferi în timp. În plus, puterea unui om se vede în modul în care se ridică după un eşec. Iar eu ştiu că tu azi ai venit la mine după ce ai avut un eşec în încercarea de a vindeca acest dinte.”
„Bine, dar spui că faci lucrurile diferit. Acum îmi spui că ai citit ce au citit şi alţii.”
„Da, dar nu m-am limitat la sursele din facultate. Am descoperit acupunctura, apoi fitoterapia, psihologia, color-terapia, terapia cranio-sacrală şi alte terapii integrative. În toate aceste căutări mi-am definit un concept propriu. Apoi m-am dus să fac o cercetare doctorală, ca să învăţ să am coerenţă în cercetările pe care le întreprind şi în protocoalele pe care le introduc în cabinet.”
„Nu înţeleg ce legătură are!”
„Te cred, nu e uşor de înţeles. A avea doctorat înseamnă, pentru mine, să ştii cum să faci cercetare modernă, cum să implementezi protocoale de lucru noi. Şi asta am făcut. Am descoperit în acupunctură partea electrică şi electromagnetică a corpului şi reglajele fine care pot fi realizate la nivelul dintelui pentru ca el să redevină acea fântână arteziană despre care îţi vorbeam. Apoi în fitoterapie am descoperit ce importante sunt celulele stem din plante şi că pot fi folosite ca celule stem pentru om. Ele pot ajuta la revitalizări. Asta am ajuns să fac, în terapiile mele. Să ajut funcţia organismului să fie repornită de mintea omului care îmi vine ca pacient. Aici au fost de ajutor şi cursurile de psihologie la care particip mereu, de 14 ani. Apoi aşezările fine de poziţie oferite de terapia cranio-sacrală şi alte terapii.”
„Toate astea sună mai mult laudativ, scuză-mă că îţi spun.”
„Da, se poate privi şi aşa, nu neg. E multa muncă de cercetare în spate, multe congrese şi cursuri la care am participat. Fiecare a adăugat câte ceva la conceptul meu despre medicină şi viaţă.”
„Bine, dar cum alegi materialele pe care le pui înăuntru. Ştiu că sunt unele care nu sunt bune. Aşa zic cei de la Price.”
„Aici am avut norocul să am pacienţi polialergici care au venit la mine şi au avut răbdarea să îmi explice ce au găsit ei pe internet la anumite materiale. Au fost foarte diplomaţi. Aşa că şi eu am fost la fel. Am ascultat cu atenţie, am cerut cărţi, link-uri să citesc acasă ceea ce au găsit ei. Apoi am adăugat nişte cunoştinţe personale şi aşa am selectat materialele şi firmele de la care cumpăr materiale. Această selecţie continuă şi azi. Mai apoi, tot pacienţii polialergici mi-au demonstrat dacă am ales bine, sau nu. Unii dintre ei sunt extraordinar de reactivi, imediat. Sunt un senzor minunat pentru materialele real biologice. Te-am adus cu mine până aici?”
„Da, acum înţeleg de ce spui tu că ştii mai multe. Aş vrea să lucrăm la dintele meu.”
„Azi aleg să fac în aşa fel încât să nu mai ai durere, ca să te poţi gândi la tot ceea ce ţi-am spus, pentru că am nevoie să ai încredere în mine.”
„Păi, acum am.”
„Experienţa îmi spune că abia data viitoare vei reuşi să mă accepţi. Azi vom lucra mult pe partea de acceptare a tratamentului şi renunţare la boală. Ştii, e greu de renunţat la boală.”
„De ce zici asta?”
„Pentru că te-ai obişnuit cu ea şi te vei simţi ca şi cum pierzi pe cineva drag.”
„Nu te creeeeeeeed. Pe asta de unde ai mai scos-o?”
„O să vedem data viitoare. Poate tu îmi infirmi ipoteza.”
„A reuşit cineva până acum?
„Nu Miruna, nu a reuşit nimeni. Dar aştept încă persoana care să îmi spună… Eu pot.”
„Bine, vedem data viitoare. Ce facem acum?”
„Acum, te ajut să nu mai doară.”
Mai sus am relatat unul din multele dialoguri avute pe tema endodonţiei, iar mai apoi pe tema conceptului propriu de endodonţie integrativă.
Numele persoanei este schimbat pentru anonimizare. Discuţia a avut loc în aşa fel încât să fie uşor de înţeles termenii medicali.
Radiografia folosită ca poză, este aleasă de la altcineva, o verificare radiologică la 3 ani după terapie, două tratamente endodontice dificile prin curburile multiple, canalele principale în formă de pişcot pe secţiune şi apropierea de sinusul maxilar. Se poate observa restructurarea osului cu aspectul normal dantelat, restructurarea spaţiului în care se găsesc ligamentele dinţilor şi structura sinusului maxilar, cu membrana sinusală de grosime normală, sinusul curat, fără infecţie. Din observaţii, persoana are mai multă energie de când poate respira cu ambele nări, doarme un somn mai odihnitor şi muşcă din viaţă cu toţi dinţii.
Ne vedem la cabinet cu întrebările tale pe acest subiect, cu vindecările frumoase pe care le am de oferit.
Îţi doresc zile cu soare în suflet şi minte luminată; cu respect pentru natură şi creaţie; cu iubire.