Există o temere foarte mare în România pentru radiografiile „prea multe efectuate”.
Greu reuşesc la o discuţie faţă în faţă să le ofer pacienţilor mei explicaţii privitor la cât de multe radiaţii încasează de fapt la o radiografie dentară. Aşa a venit ideea acestui articol.
Cuvântul „radiaţie” oferă teamă multora dintre noi, dar de fapt include orice tip de undă electromagnetică: raze gamma, raze X, lumină ultravioletă, microunde, unde radio, unde din domeniul NIR, unde în domeniul gigaherţi, domeniul megaherţi, etc. Spectrul electromagnetic fiind împărţit scolastic în radiaţii ionizante şi radiaţii neionizante.
Radiaţiile ionizante cuprind razele ultraviolete, razele X, razele gamma în orice doză şi dozele mari ale luminii din domeniul gigaherţi (cum emit dispozitivele de tip router wifi), sau luminii din domeniul megaherţi cum emit telefoanele mobile, sau domeniul NIR cum emit laserele dentare chirurgicale. Aceste radiaţii au suficientă energie pentru a îndepărta electroni de atomi sau pentru a rupe anumite legături chimice din structura ţesuturilor.
Doresc să vin cu câteva paralele pentru a-ţi fi mai uşor să înţelegi de ce, deşi uneori am nevoie de radiografii dentare mai multe la acelaşi dinte, aşa cum este în cazul tratamentelor endodontice, sau chiar un CBCT dentar, adică o formă de tomografie computerizată, limitată la dinţi, cererea mea nu mă sperie.
Hotărârea mea privitor la tipul de radiografie, sau când să fie efectuată, se orientează funcţie de câteva întrebări lămuritoare: te întreb câte radiografii ai mai făcut anul acesta indiferent de zonă, câte călătorii cu avionul, cât timp vorbeşti la telefonul mobil, ţinut mai aproape de un centimetru de ureche, dacă ai un router wifi în camera în care dormi, sau lângă biroul în care lucrezi, dacă ai avut recent intervenţii cu laser chirurgical.
Atât cât trăim pe pământ, suntem zilnic expuşi la radiaţii X naturale ce sunt denumite ştiinţific radiaţii de fond. Iar cantitatea lor este în medie de 10 micro SV (micro sieverţi) pe zi şi în jur de 2,27 mSV(mili sieverţi) pe an în România. Corpul uman ştie să gestioneze această cantitate de radiaţii fără probleme mari având o adaptare transgeneraţională. Poţi consulta mai multe pe această temă aici. Vin doar cu o completare, după explozia de la Fukushima şi lemnul se încadrează la aceeaşi emisie ca şi cărămida.
Atunci când a pornit radiologia ca ştiinţă şi s-au realizat primele aparate care emit raze X, se cunoştea foarte puţin despre ceea ce înseamnă efectele post iradiere, deoarece acestea se manifestă târziu, la zeci de ani distanţă.
Chiar printre primele imagini radiologice este mâna „Doamnei Rontgen” , savanta Marie Curie, o româncă din Brăila cu o inventivitate extraordinară, ce şi-a făcut soţul celebru prin cercetările ei.
Am mai scris într-un alt articol despre un „experiment social” ce a avut loc in Germania, după al doilea război mondial, când tinerii, ca să se distreze se duceau să probeze pantofi, realizând radiografii ale piciorului încălţat pentru a vedea dacă oasele piciorului se aşezau bine în noul pantof. Generaţia respectivă a descoperit la bătrâneţe efectele acelui joc. Se foloseau aparate cu emisie puternică şi tinerii respectivi probau mai multe perechi pantofi odată. Se făcea chiar competiţie cu numărul cât mai mare de radiografii efectuate. Articolul îl găseşti aici.
În epoca noastră, aparatele de radiologie sunt controlate digital, radiaţia trebuie să impresioneze un senzor digital, nu un film radiologic cum era pe vremuri, motiv pentru care doza necesară expunerii a fost micşorată de zeci de ori, chiar mii de ori. Printre „câştigători” se află domeniul radiologiei stomatologice unde expunerile au scăzut semnificativ, trecând în domeniul microSV, de la domeniul miliSV.
De multe ori, pe printul primit va fi trecută şi doza la care a fost expus ţesutul căruia i s-a realizat radiografia, sau tomografia. Poţi cere ajutor la radiologie să ţi se explice care este cantitatea încasată şi de ce printarea radiografiei nu te afectează, deoarece este doar o imagine digitală printată de o imprimantă specială pe o folie de plastic.
Să mai aduc câteva exemple la care poate nu te-ai gândit până acum:
- O banană mâncată în România, oferă 0,1 microSV;
- Atunci când treci prin poarta de scanare la aeroport, încasezi 1 microSV;
- zilnic cât trăieşti încasezi din jurul tău, mai ales dacă stai în cameră neaerisită natural, 10 microSV;
- un zbor cu avionul de la Bucureşti la Londra expune corpul uman la 25 micro SV, sau echivalentul a 2,5 radiografii panoramice dentare digitale;
- un zbor cu avionul Paris – New Zork te expune la 50 microSV, sau un echivalent de CBCT standard dentar;
- 45 de ţigări fumate (fie ele clasice sau digitale), sau un pachet şi jumătate, aduc în corpul uman o doza de radiaţii de 100 microSV;
- anual, doar pentru că trăieşti pe Pământ încasezi între 2700-3600 microSV.
Şi acum câteva exemple din radiologie:
- o radiografie dentară retroalveolară (mică) – 1 microSV;
- o radiografie laterală de craniu – 4 microSV;
- microdose CBCT 6×8 pentru endodonţie – 8 microSV;
- o radiografie panoramică, sau OPG, ajunge la un maxim de 10 microSV;
- CBCT dentar minidose 8×8 – 16 microSV;
- CBCT dentar standard 5×5 – 20 microSV;
- CBCT dentar standard 8×15 – 51 microSV;
- o radiografie la plămâni – 200 microSV;
- o mamografie – 300 microSV;
- CT abdomen, fără substanţă de contrast – 8000 microSV.
Aşadar, cum fac să mă protejez mai bine atunci când am nevoie de radiografii?
- vorbesc mai puţin cu telefonul la ureche, îl pun pe speaker sau chiar vorbesc mult mai puţin la telefon, cu totul.
- nu plec în aceeşi zi cu avionul, amân ori călătoria, ori radiografia.
- închid routerul wifi şi stau departe de internet de tip wifi, sau telefon, în ziua respectivă.
- mânânc alimente ce se produc aproape de mine şi nu necesită transport îndelungat, sau cu avionul.
- dacă sunt fumător, mă limitez la 2-4 ţigări în ziua respectivă
- elimin din mintea mea frica de radiaţii, pentru ca frica naşte monştri.
Mi-e tare drag să îmi scrii şi să îmi spui ce parere ai despre acest articol la contact@dentree.ro
Pe curând.