Endodontia salveaza dinti, in mod comod si placut

Despre endodonţie (popular numită şi tratamente de canal, scos de nerv ) se pot spune multe. Mai important, aici, cred că sunt părerile pacienţilor, prietenilor, rudelor. Cu această parte voi începe.

Mulţi mi-au spus că dacă ştiau că endodonţia poate salva aproape orice dinte cu infecţie la vârful rădăcinii, atunci ar fi rămas cu mulţi dinţi în gură în loc să îi extragă. Apoi au aflat că mare parte din sinuzitele maxilare  care durează de ani de zile, mai ales cele situate pe o singură parte, sunt cauzate de dinţi ce trebuiesc trataţi endodontic.

De asemenea le spun celor ce ajung să mă cunoască faptul că dinţii bolnavi, pot determina ceea ce se numeşte boală de focar ducând la afectarea inimii, vaselor de sânge, articulaţiilor, creierului şi nu în ultimul rând, ficatului.

Aş vrea să fie clar celor ce citesc aceste rânduri, faptul că endodonţia modernă se tratează sub digă (adică un fel de câmp chirurgical pentru dinţi), este comodă şi plăcută atât pentru pacient cât şi pentru medic. Gradul de predictibilitate al tratamentelor, datorită materialelor folosite şi a cunoştinţelor personale acumulate se apropie de 100% la dinţii trataţi pentru prima dată, iar la cei retrataţi, procentul de reuşită declarat la 4 ani distanţă este situat în jur de 80-95%, funcţie de tipul de retratament.

Am fost întrebată de multe ori de ce este aşa complicată meseria mea şi de ce trebuie să faci o supraspecializare pentru ea? Pentru a răspunde la această întrebare cred că sunt utile pozele de la final. Sunt realizate prin scanarea la computer tomograf a unor dinţi extraşi în cadrul unui proiect de cercetare realizat in Sao Paolo la o universitate de renume de către prof Versiani, prof. Pécora & prof.Sousa. Dinţii au un sistem de canale principale ce pleacă dintr-o zonă mai mare numită camera pulpară. Din canalul sau canalele principale pleacă multiple canale secundare cu dimensiuni variabile. Canalele principale sunt rareori drepte, de cele mai multe ori au cel puţin două curburi dacă nu chiar patru sau cinci. Curburile variază ca intensitate de la câteva grade până la mai mult de 90 de grade.  Canalele sunt rareori circulare pe secţiune. Pot fi triunghiulare, ovale, cu mai multe unghiuri, în formă de pişcot, de literă C, de bandă, etc. Dificultatea meseriei mele constând în realizarea unei instrumentări a acestor canale cu nişte pile speciale numite comun ace, realizate din oţel inox(uşor flexibil) sau nichel-titan(mai flexibile), anse sonice pentru endodonţie şi freze de mai multe tipuri şi forme, în aşa fel încât să se păstreze cât mai mult posibil din structura dintelui în timp ce se realizează o structură care poate fi apoi umplută cu un material special, inert biologic, fizic şi chimic

Tratamentul endodontic constă în eliminarea ţesutului pulpar afectat sau/şi a materialului de obturaţie folosit anterior, prin metode fizice şi chimice, tratarea fizică şi medicamentoasă a dintelui şi introducerea în spaţiul astfel creat a unui material de obturaţie stabil dimensional şi în timp. La toate acestea îmi place să adaug (atunci când îmi este permis), pentru sporirea gradului de succes, reflexoterapie minimală şi cel puţin o şedinţă cu psihoterapeutul Gheorghe Rotariu pentru anularea legăturii psihosomatice a bolii.

Diga este un cauciuc subţire care îmbracă dintele sau dinţii ce trebuie trataţi, se menţine pe loc cu ajutorul unei cleme şi se ţine deschisă cu ajutorul unei rame. Datorită proprietăţilor cauciucului, acest material se strânge după aplicare în jurul dintelui şi realizează o izolare eficienta.  Astfel se poate lucra curat (aseptic),  cu lichide foarte neplăcute la gust dar extrem de eficiente în timpul tratamentului şi uscat (materialele folosite la umplerea dintelui se întăresc în mediu uscat). Este comodă pentru pacient pentru că nu mai are posibilitatea să ajungă din greşeală cu limba în dreptul dintelui sau şi mai rău în freza în rotaţie, nu i se face greaţă de la lichidele folosite, de la miros, de la atingerea anumitor zone ce pot declanşa reflex această stare, se relaxează pentru că nu mai trebuie să fie atent la fiecare manevră pe care eu o fac.

Predictibilitatea acestei metode microchirurgicale de lucru (tratamentul endodontic sub izolare cu digă) variază funcţie de caz şi de cunoştinţele persoanei care realizează manevrele, de dorinţa pacientului de a se însănătoşi şi de încrederea lui în capacitatea medicului care îl tratează.

Personal, la tratamentele endodontice făcute pentru prima dată la un dinte am momentan un procent de reuşită la 4 ani de 98% şi în creştere datorită cunoştinţelor acumulate, iar la retratamente funcţie de tip şi material îndepărtate, procentul variază intre 80-95%.

Procentul de reuşită înseamnă că după 4 ani dintele este asimptomatic clinic şi radiologic cu restitutio ad functionem (adică, pe româneşte: nu doare, nu e umflată gingia, nu mai are puroi la rădăcină, nu provoacă dureri la distanţă, osul din jur se vede ca fiind restructurat funcţional pe radiografie). Dinţii consideraţi cu tratament nereuşit prezintă încă o leziune osoasă pe radiografie, sau doare la masticaţie, sau s-au fracturat(rupt) vertical datorită folosirii inadecvate de către pacient, nerespectării recomandărilor date. În afara dinţilor fracturaţi se poate reinterveni endodontic şi să se caute cauza eşecului sau să se intervină chirurgical cu o metodă numita rezecţie apicală minim invazivă.

La dinţii din faţă, sunt situaţii când după tratament nu se impune realizarea unei coroane. În restul situaţiilor pentru a păstra rezultatul muncii endodontului, este necesară realizarea unei coroniţe care să ofere dintelui o încercuire necesară lui ca să reziste la forţele de flexie şi îndoire la care este supus prin masticaţie şi un modelaj al feţei cu care mestecă (ocluzal) care sa nu determine contacte premature sau interferenţe în mişcare. Acestea pot duce la forţe mult prea mari aplicate pe dinte şi în consecinţă la fractura lui.

Un tratament endodontic bine efectuat durează, datorită necesităţii anumitor materiale să acţioneze sau tehnicii de lucru în sine, între 90 de minute si un maxim de 16 ore împărţite în mai multe şedinte (maximul acceptat de mine), cu o medie de 150 de minute în mod curent.

Datorită materialelor folosite şi a timpului de cabinet necesar, mulţi pot afirma că un tratament endodontic efectuat la endodont este restrictiv din punct de vedere financiar. Aş întreba în acea situaţie persoana respectivă dacă merită investiţia având în vedere rezultatul. Avem un singur corp, un număr de 32 de dinţi, marea majoritate. În Romania, datorită situaţiei cei mai mulţi medici au renunţat la a tarifa consumul intelectual, doar pentru a ajuta cât mai mulţi pacienţi să îşi permită să fie sănătoşi, să poată mânca şi să zâmbească estetic. Acest efort se traduce prin preţuri de 10 ori mai mici la noi în ţară la aproape orice manevră de medicină dentară, decât în restul Europei folosind aceleaşi materiale de top care la noi însă costa de două ori mai mult decât în restul Europei.

În final aş mai menţiona faptul că pacientul are întotdeauna posibilitatea să aleagă să renunţe la tratamentul endodontic,  să extragă dintele afectat şi să plaseze un implant sau o punte pe dinţii limitanţi. Însă, un implant cu tot cu coroană este mai costisitor decât un tratament endodontic plus coroană la dinţii la care se poate efectua tratamentul.

Mai jos imagini edificatoare de anatomie dentară realizate prin coroborarea slice-urilor de computer tomograf.

Vă doresc spor în tot ceea ce faceţi.

MaxillaryLateralIncisorVersianiCurve

MaxillaryPremolar3RootsVersiani copy

MaxillaryFirstMolar02Versiani copy

Mandibular_First_Premolar_03_Versiani copy

MandibularThirdMolar03Versiani copy

Sursa foto: rootcanalanatomy