Lumina convenţională este un amestec de culori emise în mai multe direcţii. Radiaţia(lumina) LASER este o emisie fotonică stimulată, coordonată, concentrată pe o suprafaţă foarte mică, coerentă şi monocromatică (Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation). Conceptul a fost introdus prima dată de Einstein în 1917, el luând premiul Nobel pentru cercetarea sa privind efectul fotoelectric şi consideraţii termodinamice, dupa ce Max Plank a propus ideea de cuante de energie. Răspunsul gazdei la acţiunea radiaţiei coerente, monocromatice, LASER nu este calitativ diferit de procesele inflamaţiei şi reparării induse prin acţiunea diverşilor agenţi (chimici, fizici, biologici). Radiaţia LASER determină efecte biologice prin două mecanisme de bază: răspunsul la reacţiile foto-chimice şi răspunsul la creşterea temperaturii determinată de dezexcitaţiile non-radiative şi disiparea energiei absorbite. Aplicaţiile biomedicale ale laserilor se bazează pe interacţiunea lor cu sistemele biologice. Astfel, laserterapia lucrează pe principiul inducerii unui răspuns biologic prin transfer de energie de la nivelul fotonilor la nivel tisular. În ţesuturi modulează procese biologice care ţin de zona iradiată dar şi de sistemul din care face parte ţesutul sau de conexiunile pe care acesta le are (punctele de acupunctură). Acest articol este o părere personală, informată, privitor la laser-ele folosite în stomatologie. Spor în toate şi soare în suflet.
