Hipnoza si pacientii

Oamenii care intră într-un cabinet de psihologie şi cărora li se propune ca mijloc de tratament hipnoza pot fi diferenţiaţi în trei mari categorii:1.Refuză din start. 2.Acceptă fără prea multă vorbă. 3.Supralicitează.

Să le luăm pe rînd.

1. Refuză datorită publicităţii negative, a spectacolelor de prost gust (care au început să apară şi la tv!).Oamenii vin la cabinet ca să-şi rezolve problemele, nu ca să latre sau să miaune, deci le este frică de ridicolul din acele spectacole şi fac asocierea.

Faptul că deţin (sau doar cred) informaţii secrete, care, cred ei, ar putea fi dezvăluite în transă. Rezolvarea este simplă – se solicită psihoterapeutului înregistrarea audio-video a sedinţelor (înregistrări care pot deveni şi elemente asiguratoare în faţa acuzaţiei de malpraxis!).

Manipulatorii relaţionali care ştiu că le este pusă în pericol munca de manipulare şi implicit poziţia cîştigată în acest mod în cadrul grupului social (familie, colectiv de muncă, cerc de prieteni, etc.)

Cei care nu deţin informaţii despre hipnoză, dar au auzit ei că…

2. Acceptă fără rezerve cei care sunt informaţi despre acest mijloc de tratament, dar şi cei care se consideră (sau chiar sunt) în situaţii disperate, aparent fără ieşire.

3. Ultima categorie este a celor care ridică hipnoza la rang de panaceu, o hiperbolizează, o consideră omnipotentă. Ţin de anecdotică cereri de a găsi obiecte pierdute (o doamnă venise intempestiv peste psihoterapeut cerîndu-i s-o introducă în transă pentru că nu-şi mai găsea cerceii din aur, moştenire de la… !), sau ca cineva din familie să fie scăpat urgent de vreun obicei care nu este conform regulilor sociale din acel grup (făceţi-o să nu se mai plimbe prin parcul Cişmigiu, că nouă nu ne place parcul respectiv…etc !).

Noi vă aşteptăm cu orice fel de întrebări (şi pe) această temă şi dacă vreţi realmente să vă lămuriţi, vă stăm la dispoziţie.

Ți-a plăcut articolul? Dă mai departe
Scroll to Top